Desi simpla la prima vedere, plantarea reclama raspunsuri exacte la intrebarile: “ce”, “cand” si “cum” plantam vita de vie.
Ce tip de vita de vie plantam?
Este necesar sa acordam prioritate soiurilor de vita de vie prevazute pentru podgoria si centrul viticol respectiv si sa preferam chiar clonele omologate in tara noastra pentru fiecare soi in parte.
In toate cazurile, se impune ca materialul saditor viticol sa prezinte calitati tehnice, prevazute prin standardul de stat in vigoare, adica sa aiba cel putin doua radacini principale, o sudura circulara, lungimea corditei maturate de cel putin 15 cm lungime, iar portaltoiul sa nu detina portiuni necrozate.
In viitor, o atentie deosebita va fi acordata folosirii materialului saditor viticol liberde virusuri, de cancerul bacterian si de bolile lemnului, care, dupa plantare, nu pot fi combatute in mod eficient.
Raspunsul este diferit, in functie de anumite particularitati de mediu. Astfel, in conditii favorabile de umiditate, este generalizata plantarea de primavara, care trebuie inceputa in momentul in care temperatura solului, pe adancimea de 0 - 20 cm, se mentine timp de 2 - 3 zile la 8 - 10°C (prima decada a lunii aprilie).
In arealele secetoase si in cele de pe nisipurile uscate, plantarea de vita de vie trebuieefectuata din toamna, pana in momentul in care temperatura de la adancimea de 0 - 20 cm nu a coborat sub nivelul de 6°C.
Plantarea de toamna este conditionata de recoltarea materialului saditor viticol, pana la data de 01 - 05 noiembrie, care de cele mai multe ori intarzie.
Cum plantam vita de vie?
In primul rand, avem in vedere plantarea normala (obisnuita) care este si cea mai raspandita.
Ea se executa in gropi cilindrice, cu diametrul de 30 cm si adancimea de 50 cm, efectuate manual sau cu masina dezaxabila de sapat gropi MDG - 1.
In prealabil, vitele sunt verificate sub raportul starii de sanatate si ale calitatilor tehnice, dupa care se procedeaza la fasonarea radacinilor (8 - 10 cm lungime) si a corditei (4 - 5 cm), apoi la parafinare (daca exista posibilitatea) si la mocirlirea acestora.
Vitele astfel pregatite sunt plantate, intotdeauna, in teren desfundat, cu cel putin 30 de zile mai inainte, pe directia randurilor, la distanta de 2 - 3 cm de pichet.
Groapa de plantare prezinta la baza, in partea pichetului, o scobitura (firida), care permite dispunerea simetrica a radacinilor pe movilita de sol, rezultata din aceasta scobitura.
Vitele, pregatite ca mai sus, sunt asezate pe verticala, foarte aproape de peretele dinspre pichet al gropii, cu 2 - 3 cm mai sus de nivelul solului (pentru a preveni cresterea radacinilor din soiul altoi), si cu cordita orientata catre pichet.
Peste partea de radacini, ramase dupa fasonare, se asaza un strat de circa 5 cm de sol reavan si bine maruntit, care apoi, se taseaza, simultan cu miscarea usoara a vitei pe verticala, pentru a usura patrunderea particulelor de sol in spatiul dintre radacini.
In continuare, groapa de plantare se umple cu sol, pe circa 1/3 din adancime, care se taseaza usor, pana ce vita opune rezistenta la o incercare de smulgere. In continuare, in fiecare groapa se adauga circa 10 l apa.
Dupa infiltrarea intregii cantitati de apa, se fertilizeaza cu 2 - 3 kg gunoi foarte bine descompus (mranita) si se prafuieste cu 3 - 5 g insecticid impotriva viermelui sarma sau a larvelor de carabus.
Dupa udare, fertilizare si prafuire, groapa de plantare este completata cu sol reavan si bine maruntit, pana la nivelul solului, procedandu-se apoi la o usoara tasare a pamantului cu partea externa a sapei.
Lucrarea se incheie cu executarea unui musuroi de protectie impotriva uscaciunii, cu inaltimea de 20 - 30 cm de la suprafata solului, in functie de regimul de umiditate din zona.
In cazul in care plantarea de vita de vie se face pe un teren in panta de peste 4 - 6%,este bine ca la baza versantului vitele sa fie plantate cu punctul de altoire mai sus de nivelul solului (cu circa 8 - 10 cm), iar in partea de sus a versantului, mai jos (cu 8 - 10 cm).
Tot, astfel, se procedeaza si in cazul plantarii vitei de vie pe terenurile amenajate in terase late sau in cazul folosirii aleelor tehnologice.
Pe aceste terenuri, ca si pe cele selective, este bine daca la plantarea de vita de viecantitatea de mranita folosita este de circa 5 kg/groapa.
La plantarea de primavara, efectuata pe terenurile nisipoase (uscate), care este mai putin recomandata, musuroiul de protectie impotriva uscaciunii nu este recomandat, dat fiind faptul ca duce la uscarea in masa a lastarilor dati din cordite.
Tot din aceasta cauza, ori de cate ori plantarea a fost efectuata din toamna si vitele au fost protejate prin parafinare si musuroire, este necesar ca la inceputul primaverii din anul urmator sa se procedeze la executarea unui dezmusuroit timpuriu.
Ca procedee speciale, amintim plantarea in gropi deschise si respectiv plantarea pe nisipurile uscate.
Plantarea in gropi deschise (putin raspandita in tara noastra) este practicata pe solurile argiloase, grele si reci.
Din aceasta data vitele parafinate sunt plantate primavara tarziu (dupa data de 1 mai), in momentul disparitiei excesului de umiditate.
In prima etapa, gropile de plantare sunt acoperite numai pe jumatate, fapt care favorizeaza evaporarea apei si incalzirea solului.
In etapa a doua, dupa emiterea lastarilor din cordita (prima jumatate a lunii iunie) groapa este umpluta in intregime, cu pamant, fara a mai fi necesara musuroirea.
Plantarea de vita de vie pe nisipurile uscate
(ex. in sudul Olteniei) este precedata de ameliorarea acestora (nivelare ż fertilizare organica ż irigarea in perioada de vegetatie).
Aceasta ameliorare este urmata de plantarea butasilor nealtoiti, de 1 - 2 ani, cu lungimea de 60 cm, in gropi circulare, cu diametrul de 40 cm si adancimea de 80 cm.
Pe suprafetele de teren foarte bine pregatite (desfundat, ingrasat, discuit, nivelat etc.) plantarea normala (obisnuita) poate fi inlocuita de plantarea cu ajutorul plantatorului (chitonagului) sau cu hidroburul.
In ambele procedee vitele altoite sunt fasonate scurt (cordita de 1 - 2 ochi si radacinile de 2 cm).
Plantarea de vita de vie necesita adoptarea unor distante corespunzatoare intre butuci (2.0 - 2.2 x 1.0 - 1.2 m) care, in masura posibilitatilor, in viitorul celor 25 - 30 ani, cat este durata de exploatare a unei plantatii, sa poata permite executarea mecanizata a principalelor lucrari agrofitotehnice.
Apar, de asemenea, unele aspecte socio-economice. In principal, ele sunt legate de suprafata relativ mica plantata cu vita de vie ce revine unei familii in tara noastra (in medie circa 0,5 ha) si de necesitatea obtinerii unor vinuri in partizi cat mai mari.
In situatia de mai sus, se recomanda ca in plantatiile noi din parcelele familiale invecinate sa fie folosite aceleasi soiuri si distante de plantare asemanatoare.
articol preluat de la Prof. univ. Dr. Milu OSLOBEANU