Ideea este de a se contrapune spiritului “Fast Food” si a tot ceea ce reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare de “Slow Food” serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita “Slow Europe”, dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a “grabei” si “nebuniei” generate de globalizare, de dorinta de “a avea in cantitate mare” (nivelul vietii) opus la “a avea calitate, calitate de viata, sau calitate umana".
Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare.
Cunosc zeci de persoane care au renuntat la televizor, copiii lor nu au invatat sa-i simta lipsa. Si pentru ca sunt oarecum izolati de mediul extern, au incercat sa le oferim copiilor “altceva”. Altceva decat papusile Bratz, de care nu scapam nici macar pe coclauri.
Sa schimbi praful pe colb si mai ales, sa schimbi aerul din lume, din plamanii tai. Sa nu mai vezi blocuri niciodata. Nici dinauntru, nici de afara. Sa schimbi dinauntrul, sa schimbi afara. Sa te cojesti de pielea moarta ca un sarpe intelept si sa fugi, sa fugi unde-oi vedea cu ochii. Oriunde, numai sa fie departe.
Omul care a devenit al doilea milionar oficial al Rusiei de dupa caderea comunismului si-a abandonat averea pentru a trai ca un taran intr-o parte indepartata a tarii. “Viata mea nu a fost niciodata mai buna – inca nu pot crede ca am o viata atat de implinita si interesanta”, a declarat el programului BBC World Service’s Outlook.
Cu cât omul şi-a creat mai multe nevoi, semn al unei înalte trepte de civilizatie, cu atât el a devenit mai putin stăpân pe sine, cu atât a fost mai putin liber. Sufletul său aparent înăltat, devenise lipsit de putere, se subtiase şi se complicase. Cuprinzând ceea ce nu-i era firesc, renuntând la ceea ce îi era esential, pentru podoabă, şi-a pierdut adevărata frumusete şi tărie. Viata interioară a omului a avut toate aparentele unei creşteri adevărate ; in realitate s-a petrecut o sărăcire şi anume din cauză că această creştere nu era organică, ci era o adunare, o adăugire. Nevoia de a corespunde vremurilor, ambitiile şi gusturile nenumărate, tot rafinamentul intelectual şi estetic, l-au sedus şi l-au îndemnat către o lume a decorativului şi inutilului.