Florin este student la facultatea de agronomie, și-a făcut un site pe care își promovează afacerea, anul trecut a avut o grădină de 1500 mp, iar acum a închiriat 50 de ari de teren, într-un sat de lîngă Cluj unde va cultiva legume. Le va vinde abonaților: 35 de lei coșul, livrat la domiciliu, o dată pe săptămînă. Pînă atunci, le vorbește sătenilor despre permacultură, un concept complex care leagă pămîntul de ideologie, un fel de nouă religie a facerii lumii din propria materie, fără imixtiuni industriale și fără reziduuri. Florin este un exemplu că tînăra generație se poate întoarce la agricultură doar dacă mai întîi i se prezintă această variantă atractiv din punct de vedere conceptual.
Are o jumătate de hectar de teren în Sânnicoară, lîngă Cluj. Atît poate munci un singur om, conform instrucțiunilor agricole, atît a luat. A comandat semințele la Banca de Gene de la Suceava, pentru 40 de soiuri de legume și a lansat un site unde descrie mica lui afacere și marea sa revelație: permacultura. Este în legătură cu mari profesori ai lumii, citește și participă la conferințe on-line la care dezbate ultimele evenimente, de la economie la politică și agricultură.
Prima cultură va fi gata în iunie și va începe livrarea produselor la domiciliu. Fiecare client comandă ce dorește iar coșul va conține 3,5-4,5 kg de legume proaspete, ecologice (necesarul de consum pentru o persoană pe săptămînă), din pămîntul roditor de pe Valea Someșului. Florin a făcut un calcul: dacă va avea 50 de abonați, va ieși cu un profit de 6-7 mii de euro, din care 30% va investi în dezvoltarea culturii, anul viitor. Dacă va avea mai puțini abonați, surplusul de legume va fi conservat pentru lunile de iarnă, cînd va vinde legume deshidratate sau murături.
„Mîncarea va fi întotdeauna primul lucru la care ne întoarcem”, spune Florin. „În Rusia, după descompunerea sistemului comunist și căderea piețelor tradiționale, prima care s-a ridicat a fost producția alimentară. Cuba s-a salvat, la rîndul ei, după ce a fost izolată de celelalte țări, pentru că s-a dat o lege ca fiecare cetățean, unde găsește o bucată de teren, să-l cultive. Cuba n-a colapsat atunci pentru că s-a umplut de grădini. În spatele fiecărui bloc, oriunde te uitai, apăruse o grădină.”
Florin trage aer în piept și revine la zi: „Criza de acum riscă să se transforme într-o criză alimentară. O statistică americană spune că fiecare masă circulă cam 1.300 de mile. Vă dați seama cît combustibil se consumă pentru ca plăcinta să ajungă în farfuria noastră? (nota mea-Era o plăcintă cu brînză și de atunci tot încerc să aflu cam cîți kilometri a făcut ea pînă la mine). În concluzie, omul ar trebui să se îndrepte cît mai repede spre alt tip de viață. Pentru ca o comunitate să poată trăi mai mult timp într-un loc, e nevoie de concepte noi cu care să ne întoarcem la resursele naturale.”
Și Florin îmi dă exemplul orașului Detroit a cărui evoluție a studiat-o de curînd și unde vrea să meargă cît mai repede, pentru că acolo nu a ajuns. A fost în Chicago, ar fi fost aproape, dar atunci nu studiase cazul Detroit și nu s-a dus să-l vadă. Despre ce e vorba? Orașul s-a construit în jurul industriei automobilului. Patru milioane de locuitori – muncitori în industria auto. După ce piața a căzut, industria Detroitului a intrat în declin. Acum e pustiu, are străzi întregi părăsite, 50% șomaj și o populație de deprimați și delincvenți. Dar unele familii s-au apucat să-și cultive hrana pe terenurile părăsite, pe locurile virane în căutarea unei soluții de subzistență. O comunitate nu poate supraviețui decît dacă e diversă. Iar agricultura inteligentă vine să se inoculeze în rîndul tinerilor pentru ca lumea lor să nu fie construită doar din silicon și aluminiu.
Florin e sigur că viitorul omenirii stă în capacitatea noastră de a regîndi diversitatea și echilibrul ei. Iar el începe reconstrucția cu un workshop și 50 de ari la Sânnicoară.