Un tanar sa dus la un batran intelept sa-i ceara un sfat:
- Batranule...am venit la tine sa ma ajuti, ma simt atat de mic... neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine dar eu simt ca am forta sa fac si ceva mai bun! Ajuta-ma, invata-ma, cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa fac... sa schimb parerea oamenilor despre mine?
Batranul, fara macar sa priveasca catre el ii spuse:
- Imi pare rau baiete dar eu nu te pot ajuta acum...am de rezolvat o problema personala. Poate dupa ce imi termin treaba...
Apoi dupa o mica pauza adauga:
- Daca m-ai putea tu ajuta pe mine...atunci eu as termina treaba mea mai repede si atunci as putea sa ma ocup de tine...
- As fi incantat sa va ajut! - spuse tanarul cu jumatate de gura, simtind ca nu este luat in seama.
Batranul aproba din cap si isi scoate de pe deget un mic inel pe care il inmana tanarului si spuse:
- Ia acest inel si calul meu din apropiere, da o fuga pana in targ unde te rog sa vinzi acest inel pentru ca am niste datorii de platit si am nevoie de bani. Am nevoie de cat mai multi bani... dar atentie insa sa nu il vinzi mai ieftin de 1 banut de aur, orice s-ar intampla! Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul, aproba din cap, ca a inteles sarcina, lua calul si se indrepta catre targ.
Odata ajuns acolo arata inelul si in stanga si in dreapta, multa lume era interesata de inel dar cad auzeau de pretul cerut adica 1 banut de aur toti refuzau oferta si incepeau sa rada si sa mentioneze ca este foarte scump.
Un mosneag sa ofert sa ii dea pentru inel doi banuti, unul din cupru si altul din bronz, dar tanarul stiind pretul minim care trebuia incasat, refuza oferta...
Dupa ce batu targul in lung si in lat fara succes se intoarse la cal si se indrepta catre casa batranului. Pe drum isi dorea sa aibe el un banut de aur pe care sa il inmaneze batranului in schimb pentru inel... dar din pacate nu avea nici un ban. Intra in casa batranului si cu capul plecat ii spuse:
- Imi pare rau...nu am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut...de abia daca as fi putut sa iau doi banuti pe el si tot nu cred ca as fi putut pacalii pe cineva cu adevarata valoare a inelului.
- Nici nu iti imaginezi cat adevar au vorbele tale tinere!...spuse batranul zambitor.
- Prima data ar fi trebuie sa ajungem sa cunoastem adevarata valoare a inelului! Incaleca din nou si da o fuga pana la bijutier, nimeni altcineva nu ar mai potrivit sa iti spuna adevarata valoare a inelului, spune-i ca te gandesti sa il vinzi si cat bani ar putea sa iti dea in schimb...dar orice ar fi sa nu vinzi inelul!
Tanarul incaleca si pleaca in goana:
Bijutierul ii evalueaza inelul cu lupa si ii spune:
-Spune-i batranului ca daca vrea sa il vanda azi... eu pot sa ii dau pe el numai 58 de bani din aur...
-Cuuuum... 58 de bani din aur... pentru inelul acesta! - spuse tanarul nedumerit.
-Da...spuse bijutierul. In alte vremuri acest inel ar costa 70 de bani de aur dar eu nu pot sa ii ofer decat 58 de galbeni.
Tanarul multumi si se intoarse in mare graba la batran unde ii povesti cele intamplate:
- Ia loc...ii spuse batranul... tu esti asemenea acestui inel - o bijuterie unica, valoroasa si frumoasa... ca si in cazul tau doar un expert iti poate spune adevarata ta valoare...
Spunand acestea, lua inelul si il puse pe degetul mic si continua:
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin "targurile vietii" si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze!
Nu stiu cum va simtiti voi... citind acesta pilda... dar eu m-am bucurat foarte tare!
Cu stima,
Bilc Tudor.