Pagubele, care sunt cauzate naturii prin utilizarea chimicalelor şi îngrăşămintelor artificiale se manifestă ulterior, dar pentru majoritatea oamenilor rămâne invizibil acest lucru. Pentru sporirea rapidă a roadei orice metoda chiar si chimica noi credem ca este foarte buna...cu părere de rău, va spun ca nu toate metodele sunt bune. Acela, care doreşte "să trateze" natura cu responsabilitate trebuie să-şi ia rămas bun de la utilizarea chimicalelor în câmpuri, grădini şi pe păşuni.
Natura ne oferă o gamă destul de largă de plante, care datorită substanţelor componente, sunt pe deplin potrivite pentru prepararea infuziilor, care la rândul lor acţionează benefic asupra solului şi plantelor.
Pentru infuzii se pot lua atât plante verzi cât şi cele uscate, care sunt macerate în apă rece aproximativ 24 ore. Cu un astfel de infuzii se pot stropi plantele pentru a le proteja impotriva daunatorilor sau pentru a le oferii ingrasamant natural. Acţiunea infuziilor poate fi de mai multe feluri.
Prepararea extractelor reci este mai folositoare decât cele fierte. Fierberea o consider inutilă. Dacă este nevoie de o soluţie mai concentrată atunci atunci se lasa planta în apă mai mult timp şi periodic se amesteca. Soluţia prin fermentatie incepe sa se inbogateasca cu îngrăşământ din acele plate.
Aceste infuzii sunt atât de concentrate incat pot fi folosite numai în stare diluată. Infuziile obtinute prin fierbere au proprietati identice cu extractele reci, fortifică plantele şi preîntâmpină îmbolnăvirile, hraneste plantele şi chiar ajută la diminuarea excesului de insecte pe cale naturală.
Plantele sănătoase şi viguroase sunt mai rezistente la germeni, boli şi insectele. Remedii naturale din plante se pot pregăti forte usor cu forţe proprii şi deasemenea sunt si gratis!
Nu vi se pare ciudat ca asemenea tehnici simple, ieftine si uimitor de benefice cu foarte multe calitati pozitive, au trecut în planul doi iar noi oameni nici macar nu mai incercam sa aplicam asemenea tratamente naturiste...folosim direct chimicalele...
Cel mai bine este sa folositi plantele care le aveti la dispozitie in gradina, nu are sens sa importati plantele sau produse exotice, chiar dacă aceste sunt recomandate de către diverse reviste sau carti de specialitate. Pentru prepararea îngrăşămintelor din ierburi pot fi folosite practic toate plantele în întregime. Rădăcinile, tulpinile şi frunzele trebuie să stea mai mult timp în vas, pentru a se putea forma "plămădeala îngrăşământului" din ierburi.
Prepararea îngrăşămintelor lichide din ierburi pentru reglarea populaţiilor de dăunători necesită observaţii îndelungate şi precise. Pentru amestecurile şi îngrăşămintele lichide alegeti plante cu diverse compoziţii: spre exemplu, uleiuri eterice esentiale, substanţe amare şi dupa caz toxice.
Pentru folosirea acestor tehnici trebuie sa ai cel putin o baza minima de cunostinde in domeniu, iar daca nu stapanesti aceste tehnici atunci experimenteaza intr-un colt din gradina ta, incearca diverse amestecuri si infuzii de plante si in acest fel o sa acumulati experienta necesara. In acest domeniu inca se mai poate experimenta şi învăţa foarte multe lucruri.
Pentru macerare ar fi ideal sa folositi apă proaspătă de izvor. Apa din reţea este tratată artificial pentru decontaminare. Pentru ca apa să corespundă calităţii şi cerinţelor apei potabile, ea este filtrată, iradiată şi clorată. Apa prelucrată prin astfel de metode este o apă ”moartă” şi nu mai are nici o valoare potabilă. Multi dintre noi nici macar nu mai cunosc gustul apei de izvor, majoritatea considera ca o fantana sau un izvor are apa nepotabila si gustul neplacut dar asta se datoreaza faptului ca noi consumam apa de la retea "imbogatita cu clor". Consumul apei de la retea, pentru o perioada de timp îndelungat te face sa nu mai simti izul de clor dar creeaza o oarecare dependenta iar orice apa care nu contine clor o asemanam apei nepotabile. Aici ...trebuie sa fac unele precizari...nu chiar toate izvoarele si toate fantanile contin apa potabila!
Aproximativ în acelaşi fel se intampla si cu fructele de căpşuni sau roşiile coapte, gusturi de mult uitate...multi dintre noi pur si simplu nu-l mai ţin minte. Dacă nu aveţi apă de izvor, atunci poate fi folosită apa de ploaie colectată. Oricum este mai bună decât cea tratată din retea.
Recipientul se plasează pe o suprafaţă deschisă şi trebuie să aibă capac, trebuie să fie facut sticla, lemn sau plastic. Vasele metalice pentru acest scop nu se utilizeaza, deoarece în timpul fermentării infuzia poate intra în reacţie chimică cu metalul, ceea ce poate produce elemente secundare nedorite.
Periodic (la două zile) se testeaza infuzia, în locurile afectate de fungi sau pe margarodidae şi afide şi se urmăreste reacţia acestora. Dacă acţiunea este pozitivă, atunci infuzia este gata şi ea poate fi folosită iar dacă efectul nu este cel scontat, sunteti nevoiti să mai experimentati în continuare. Se mai adauga un anume tip de planta sau mai multe sau se mai lasa amestecul să fermenteze. Datorită fermentatiei se mai elimină suplimentar şi alte substanţe, bineinteles eficacitatea creşte. Datorită unor astfel de experimente şi observaţii îndelungate fiecare din voi va putea să-şi compună propria reţetă, un îngrăşământ verde eficient care va corespunde cel mai bine condiţiilor locale.
În timpul fermentaţiei este important, ca în recipient să pătrundă suficient oxigen. Din acest considerent se lasa capacul întredeschis şi periodic se amesteca infuzia cu un băţ de lemn. Fermentaţia decurge mai rapid în locurile calde cu o iluminare solară intensă. Dar şi în locurile cu o iluminare slabă procesul de fermentare se încheie cel mult în o lună si se observă aceasta după faptul că amestecul nu mai face spumă şi primeşte o paloare întunecată.
Descrierea cu exactitate a unor retete de infuzii, temperaturii, cantităţii apei şi plantelor, precum şi dozărea la utilizare, o consider fără sens. Calea cea mai sigură şi simplă este efectuarea experimentelor şi fiecare să stabilească remediul necesar şi concentraţia optimă necesară pentru gradina proprie.
Amestecul de ierburi, care se foloseste cel mai frecvent si cu rezultate optime este urmatoarea:
- urzică (Urtica dioica, Urtica urens – ele dau azotul)
- tătăneasă (Symphytium officinale).
- vetricea (Tanacetum vulgare)
- coada calului (Equisetum arvense)
- pelin (Artemisia absinthium).
O asemenea infuzie este un bun îngrășământ şi sporeşte rezistenţa plantelor. În afară de aceasta, ea ajută în cazul infestării plantelor cu afide şi păianjenul acarian (roşu), în principal datorită pelinului. Dacă pe plantele sunt infestate puternic atunci pur şi simplu se măreste cantitatea de pelin din compoziţia infuziei până când se ajunge la rezultatul scontat.