Ei bine, da, aceasta este o democrație care se apără prin propriile mecanisme de protecție. Desigur, într-o democrație matură, parlamentarii care au votat dezincriminarea coruției ar trebui să demisioneze, într-o democrație stăpână pe ea, Ponta n-ar mai certa ambasada SUA că n-a înțeles, iar ministrul de externe nu s-ar mai ofensa că nu mai vorbește nimeni cu guvernul din care face el parte, ci direct cu opinia publică prin intermediul presei. Și americanii și englezii și europenii se adresează acum publicului din România pentru că o autoritate care încearcă să justifice acte antisociale se delegitimează. Un Parlament care își pune singur eticheta de hoț nu mai este un interlocutor și nici guvernul pe care acesta îl susține nu mai este. Ar fi deja prea mult să vă spun că mă aștept să demisioneze cineva. Nu, nu sunt atât de naiv. Nici de la inexistenta opoziție sau de la parlamentarii onești care n-au votat dezincriminarea corupției nu mă aștept să plece, deși așa ar fi normal… Când tu ești curat într-o cameră în care miroase urât pleci, ieși, fugi de acolo… Iar acum Camera Deputaților pute! Dar nu mai contează.
Important pentru mine ca om, ca cetăţean al acestei ţări, este că după două zile în care am avut sentimentul că noi ca țară suntem pe marginea prăpastiei, după două zile în care m-am întrebat ce mai caut eu aici, în țara mea, am aflat un răspuns simplu pe care de fapt îl știam. Aici este locul meu și al tău și al fiecăruia dintre noi, toți cei ce credem, cei care știm sau cei care vom reuși să aflăm vreodată că țara noastră este așa cum noi înșine o facem. În aceste două zile tot noi, prin aleşii noştri, am fost pe cale să o dărâmăm, dar ne-am dovedit că suntem capabili să o și salvăm.
by Moise Guran