Am gasit un articol interesant care... sincer... ma uimeste prin simplitatea cu care este proiectat dar mai mult este vorba despre beneficiile pe care le aduce. Mai jos o sa detailez ca de fiecare data cu poze ilustrative descarcate de pe curentii internetului. Pentru inceput sa incepem cu o mica poveste... "parintele" acestei inventii este Jean Pain iar ceea ce urmeaza sa va prezint se mai numeste "Metoda Pain". Metoda revolutionara presupune captarea caldurii si a bio gazului emanat de gramezile de compost... da ati auzit bine...in timpul descompuneri materiei organice prin procese fizico- chimice se degaja o cantitate impresionanta de caldura si gaz. Metodele de colectare prezentate sunt empirice dar vezi film youtube:"Jean Pain - The power of compost" Centrala cu compost este o invenție care poate fi construită de către orice gospodar, cu o investiție minimă si poate să asigure casei de la țară și solarului toată clădura și apa caldă necesară pe timp de iarnă, facilități generate în mod 100% natural. La baza "centralei verzi" se află, așa cum vă puteți da seama, proprietatea compostului de a genera căldură, temperaturile din interior putând atinge și 65 de grade Celsius. Sistemul este folosit în multe gospodării și ferme din întreaga lume, iar în străinătate se organizează chiar și seminarii în care toți cei interesați învață cum să își contruiască singuri sursa de apă caldă și căldură. Mai este nevoie de o pompă, de țeavă și de plasă de oțel, iar sistemul bio poate asigura nevoile de încălzire pentru o suprafață de 1.500 de metri pătrați, timp de cel puțin 12-16 luni – după care compostul trebuie schimbat. Dimensiunea standard recomandată pentru acest sistem este cea cu un diametru de 5 metri și înălțime de 2,5 metri. Pe internet...pentru cei interesati...se pot observa si alte tipuri de proiecte cu alte materiale, daca iti folosesti imaginatia putin... Ca și material de bază apreciat ca fiind cel mai eficient, fermierii europeni recomandă frunzele și lemnul tocat de foioase (se pot folosi ramurile rămase în urma lucrărilor sezoniere din livezi sau parcuri). Cel mult 15% din compost poate fi reprezentat de lemn de pin, considerat mult prea ”acru” pentru microorganismele ”angajate” în descompunere. În general, ca materiale de bază se folosește lemn verde bine tocat, o țeavă care conduce ușor căldura, o pompă și oțel de construcție folosit la garduri sau chiar gard din oțel galvanizat. Odată ce lemnul este tocat, ridicarea sistemului se poate face în doar 6 ore, dacă se folosește și tractor cu un încărcător de mici dimensiuni. Cum se construiește Deloc de ignorat, ”centrala” este construită având la bază o folie de plastic groasă, precum cele folosite la amenajarea iazurilor, și care va asigura mai ales succesul primei faze de amenajare, când compostul este bine alimentat cu apă pentru a determina putrezirea lemnului. Peste folia de plastic se pune lemn tocat, apoi țeava în formă circulară și fixată de structură pentru a-și menține forma concentrică. Se repetă apoi procedeul pentru alte patru straturi de țeavă și cinci de lemn tocat (ultimul deasupra). În privința secretelor care asigură funcționarea centralei cu compost, fermierii francezi spun că este important ca lemnul să nu fie tocat foarte fin, pentru ca bucățile să permită oxigenarea în interior și stimularea procesului de descompunere. Un alt element important este udarea permanentă în primele patru zile, în așa fel încât compostul să fie cel puțin 70% bine înmuiat. Se pare că o greșeală frecventă ce poate da peste cap planurile fermierului este ca acesta să nu ude suficient sau să nu aibă lemn crud în componența ”centralei”. Frumusețea acestui sistem este că materiale inițiale – țeava, gardul, pot fi refolosite timp de 10-15 ani, cu aceeași eficiență. Centrala cu compost este o soluție și pentru încălzirea solariilor pe timp de iarnă. Azi am luat hotararea sa imi fac un gratar pentru curte. Ok ...am gasit un butoi din tabla care oricum nu mai folosea la nimic si da-i bataie. In prima faza am sudat capacul pe butoi...la mine butoiul avea un capac egal cu diametrul butoiului. Am taiat cu flex-ul butoiul in jumatate...am mai gasit la fier vechi un grilaj de la un utilaj dezafectat plus doua balamale de la un magazin de feronerie, plus o tava dintr-o tabla mai veche pe post de vatra pentru carbuni si gata gratarul. In total aproximativ 3 ore de munca... un prieten bun si 4 sticle cu bere. Nu am facut poze cu etapele de executie in desfasurare dar am gasit pe net poze cu un gratar asemanator. Spor la treaba! Şofranul este o plantă mai deosebita de origine mediteraneeană din care se extrage cel mai scump condiment din lume chiar si unele uleiuri aromatice şi alte substanţe cu utilizări în medicină şi alimentaţie. Florile au culoarea violet si înfloresc doar toamna iar recoltarea acestora se face doar în zori sau spre seara. De la flori se folosesc doar stigmatele care sunt recoltate manual de la fiecare floare. Ulterior se prăjesc în cantităţi mici la foc domol. 3-4 stigmate de sofran sunt de ajuns pentru a condimenta aproape un litru de apă. Şofranul este de fapt reprezentat de stigmatele uscate ale florii de şofran. Are utilizare inca din antichitate de aproximativ 3000 de ani si era folosit ca şi colorant şi aromatizant pentru diverse mancaruri si chiar vinuri. In cazul in care va ganditi sa-l cultivati in gradina proprie .... mai ganditiva din nou... este nevoie de aproximativ 80000 bucati de flori pentru a obtine doar 2,5 kilograme de stigmate si acum cireasa de pe tort... rezultatul final dupa prajire este de 500 grame de sofran. Mirosul este inconfundabil unic si bogat înţepător, floral si dulceag. In scrieri antice apare mentiunea ca era folosit si la parfumuri, diverse unguente chiar şi afrodisiace. "Şofranul de Iran" este pe departe cel mai calitativ, are o culoare roşu aprins iar "Sofranul de India" este de culoare portocalie şi are un gust "mai usor", mai delicat. Un singur gram de şofran pur are pret destul de exorbitant 100- 140 de lei este mai scump decat aurul. Costul ridicat se explica prin faptul ca aproape toate operatiunile de cultivare, recoltare si preparare se executa manual. Mecanizat se lucreaza doar pregatirea terenului pentru plantare. La gatit trebuie utilizat cu mare atenţie si în cantităţi minimale, se prepară la rece si apoi se adaugă in mancarea fierbinte. Orezul cu şofran este renumit, are o culoare şi un gust nemaipomenit, iar amestecat cu suc de roşii....mmmmmhhhhh.... este de vis nu-l veţi uita vreodata!
Proprietăţile curative ale şofranului sunt menţionate si in peste 90 de maladii cum ar fi Alzheimer, cancerul de piele, depresia, sistemul imunitar, purifică sângele, combate pofta de mâncare, este extrem de eficient în curele de slabire, poate preveni orbirea, etc. Puternic antioxidant si a fost folosit din vechime pentru a controla problemele digestive, durerea, artrita şi inflamaţiile. Antimicrobian, antibacterian, lucrează ca un antiseptic şi ca un antibiotic. Antiinflamator asemanator cu ghimbirul si suplimentar are grijă de ADN-ul nostru, prevenind mutaţiile. Unele studii au arătat că reduce efectele secundare ale şedinţelor de chimioterapie. Agent antiviral împotriva HIV, febra tifoida si difteria. Antiseptic, este folosit pentru tratarea durerilor de stomac, in problemele hepatice şi intestinale, chiar si in cazuri de diaree cronică. Au fost cazuri in care Şofranul a combatut cazuri de holera, febra tifoidă şi difteria, fiind util şi în caz de colită sau boala Crohn. Previne flatulenţa şi ajută în lupta cu viermii intestinali, iar fiert în lapte te scapă de răceală şi durerea din corp. Purifică sângele şi este un bun tonic pentru corp. Este bogat în fier, previne instalarea anemiei şi a astmului, sinuzitei, inflamarea articulaţiilor, sclerozei multiple ori a osteoporozei. Beneficiile nu se opresc aici si este util si în problemele pielii dar şi în caz de boli cardiovasculare. Este bogat in mangan, B6, fibre şi potasiu si scade presiunea sângelui dar poate cel mai util este când tuşim sau avem pieptul congestionat. Nu stiu poate am plictisit pe multa lume cu cele prezentate mai sus dar m-am gandit ca scriu acest articol pentru cei interesati fie sa-l cultive pentru a avea o afacere de succes fie ca o cura benefica pentru sanatate. Am mai gasit cateva poze... evident nu din Romania cu diverse modalitati de a cultiva acesta planta deosebita. In cazul in care sunt doritori o sa incerc sa ma documentez mai puternic si pot sa revin si cu eventuale detalii referitoare la conditiile specifice de cultivare si ingrijire care se pot realiza chiar si in Romania. Poate in scurt timp o sa ne facem si noi un nume cu un produs "Made in Romania" - "Sofranul de Romania". Mana este probabil cea mai periculoasa boala a unei gradini si nu de putine ori gradinarii cheltuiesc sume de bani impresionante pentru achizitia de tratamente chimice specializate pentru combaterea acesteia. In cele ce urmeaza doresc sa va arat un tratament pe cat de simplu, care a dat rezultate bune aproape de fiecare data cad l-am folosit. Este o solutie atat de simpla care a fost descoperita de mai bine de 50 de ani, exact in momentul in care s-a raspandit cu repeziciune utilizarea generalizata a pesticidelor. Poate nu o sa va vina sa credeti dar este vorba de laptele crud de la vaca.... am fost si eu sceptic dar....trebuie incercat si dupa asta vreau sa va aud parerile. Cei care au aplicat saptamanal, pe plante, un amestec de 30-40% lapte si 60-70% apa, au rezultate uimitoare in combaterea miraculoasa a acestei "maladii agricole", chiar mai bune decat folosirea pesticidelor. Se recomanda la culturile de tomate, castraveti, dovlecei, catraveti, pepeni chiar si la vita de vie. Cel mai ideal este ca acest tratament sa fie facut pentru prevenire, prin aplicarea saptamanala prin pulverizare, pe frunze dar si pe toata planta in sine. Specialistii mentioneaza ca proteinele din lapte in combinatie cu razele solare creeaza un efect antiseptic pentru planta. Sarurile si aminoacizii din lapte ar explica cumva actiunea impotriva manei. Bafta si mult noroc! Ce sunt acarienii?... niste "animalutze mici" care fac viata platelor un calvar. Pot fi observati cu usurinta pe marea majoritate a plantelor. In cazul in care nu ajutam plata cu un tratament pentru indepartatea acestor mici vietati planta noastra se va distruge cu siguranta. Am atasat o poza cat se poate de ilustrativa, pe partea din spate a frunzelor la un studiu cat mai atent se vad musafirii nepoftiti. Tratamentul este simplu si la indemana oricui, se poate folosii si impotriva altor paianjeni de gradina. Ingrediente: Aveti nevoie de o galeata;lapte de baut(ex; de vaca) 150 - 200ml; o cana cu faina alba de grau; 8 litrii de apa curata; Mod de preparare: La gramada....se pune tot in galeata si se amesteca... pana se omogenizeaza. Aplicare: Se stropeste prin pulverizare sau cu o bidinea de zugravit frunzele plantelor infestate. Trebuie insistat pe spatele frunzelor pentru ca este locul ideal in care musafirii nepoftiti se stabilesc cu precadere. Obtinerea rasadurilor de rosii era facuta si de catre batranii nostri fara cunostinte speciale in materie si fara a avea o sera incalzita incalzita, nu este un lucru chiar dificil, chiar daca la prima analiza nu pare asa... Ca si regula generala locul ales pentru desfasurarea acestei activitati trebuie sa fie plin de lumina pe o perioada cat mai mare a zilei dar si o temperatura cat de cat constanta pentru ca rosiile sunt plante termofile - iubitoare de temperaturi ridicate si adora lumina. Semanare a semintelor - trebuie facuta inainte cu 55 - 60 de zile inainte de plantarea in camp iat remperatura solului sa fie mai mare de 12°C. Orientativ studiati putin gradinile vecinilor si o sa observati activitate si in functie da acest lucru o sa incepeti lucrarile si dumnevoastra. Ce avem nevoie pentru producerea rasadurilor? - seminte de buna calitate. - pamant bun "gras" bogat in nutrienti - recipiente pentru viitoarele plante Samanta folosita cele mai bune seminte sunt cele pe care le ai obtinut din rosiile aflate cu un an inainte in gardina ta. De obicei sunt cele mai viguroase si mai rezistente seminte pe care le vei obtine. Exista si varianta din comert dar nu sti ce cumperi si o sa te trezesti cu surprize. Dezinfectarea semintelor decontaminarea semintelor este o protectie suplimentara si o siguranta ca noile tale plante nu sunt contaminate sau bolnave inca din stadiul de samanta. NOTA - De obicei semintele cumparate din magazine specializate sunt dezinfectate. Pentru linistea dumnevoastra ca viitoarea cultura de rosii nu va fi compromisa puteti folosii metodele de mai jos: - semintele puse intr-un de tifon sunt scufundate pentru 20-25 de minute in apa oxigenata Se spala bine dupa tratament cu apa curata si se pun la uscat. - si o varianta mai simpla... semintele se pun intr-un vas cu apa de exact 52 de grade pentru pentru o perioada de 30 de minute. Atentie la temperatura apei - semintele se pot deteriora. Pamantul pentru plantarea semintelor Amestecul de mranita este cel mai bun si cel mai hranitor cad vine vorba de noile plante, l-am folosit cu succes si il voi folosii in continuare. Mai avem optiunea de a cumpara din comert pamant special pentru rasaduri. Recipiente pentru semanat folosesc diverse recipiente din plastic gen pahare de cafea de unica folosinta pe care le perforez pentru scurgerea excesului de umezeaza si ulterior le grupez in tavite mai mari pentru depozitare(este mult mai usor sa manipulez o tava sau o lada plina cu pahare de rasad decat sa manipulez fiecare pahar individual...) Semanatul semintelor Cea mai delicata operatiune, necesita un chinez batran.... :))) iar daca nu aveti... armativa cu multa rabdare. In fiecare pahar se pune 6 - 8 cm de pamant si eu de regula pun maxin 3 seminte in fiecare pahar... si acum o sa va intrebati... de ce? Pai...cum sa va spun exista pericolul ca una din seminte sa nu fie fertila si in acest mod eu cresc sansele de reusita pentru fiecare pahar in parte. Ulterior voi alege planta cea mai viguroasa iar restul se vor elimina. Se taseaza usor pamantul si uda bine cu apa. Semintele se acopera cu cat mai putin pamant, se seamana la suprafata paharului, maxim 1 cm adancime. In natura semintele cad din plante pe pamant si nimeni nu le acopera sau le ingrijeste in vre-un fel si totusi pe unde ne uitam vedem vegetatie... Ca de fiecare data, primele viitoare plante apar dupa 8-12 zile. In cazul in care rasadurile sunt udate prea mult iar depozitarea lor este facuta intr-o incapere cu temperatura prea ridicata rasadurile se distrug - apare fenomenul de cadere si ofilire a rasadurilor. Udarea - se face intotdeauna cu grija si cu apa de la temperatura camerei. Eu am in incaperea cu rasadurile cateva recipiente cu apa, acestea in cateva zie ajung automat la temperatura mediului ambient si folosesc pentru udat doar apa respectiva. Repicatul 10 - 14 zile de la rasarire, cu o zi inainte de aceasta operatiune ud foarte bine viitoarele plante. Selectez plantele sanatoase si viguroase, care sunt dezvoltate uniform si sunt sanatoase(nu au frunzulite uscate, ofilite sau de culoare galbui) si le elimin pe cele bolnave. In acest fel plantele ramase vor beneficia de mai mult spatiu si de mai mult loc pentru dezvoltare armonioasa. Plantarea in gradina Aproximativ dupa 55-60 de zile de la semanat plantele ajung la inaltimea de 10-15 cm si au 4-5 frunze dezvoltate. Ideal ar fi ca plantarea in gadina sa fie efectuata intr-o zi inorata sau seara pentru a prevenii ofilirea din cauza expunerii directe la razele solare si a mutarii rasadului dintr-un mediu protejat in mediu natural. Nu se planteaza in gropi adanci si se uda abundent dupa plantare. Mi-am facut timp sa scot cartofi albastri plantati in primavara si sunt oarecum dezamagit... se pare ca nu m-am documentat suficient de mult referitor la cele doua specii de cartofi pe care le cultiv. Cartofii recoltati sunt de dimensiuni mici spre mijlocii dar nici un cartof mare(de genul celor care se gasesc in comert), in ciuda faptului ca anul acesta am facut totul "ca la carte" adica...pamant nelucrat de trei ani, ingrasamant de origine animala, umezeala suficienta, plantati la timp... dar cartofii albastrii nu cresc mari, ei au dimensiuni mici si mijlocii. Si in anul 2012 la cultivarea cartofilor, am avut aceleasi rezultate...dimensiuni mici si mijlocii si abia acum inteleg de ce nu au fost preluati de catre marii procesatori si producatori de cartofi...randamantul prea scazut...tuberculi de dimensiuni relativ mici. Dar ma incapatanez sa pastrez acest soi de cartofi si il voi cultiva in continuare, chiar daca il voi folosi doar pentru consumul personal. A era sa uit :)) iata si cateva poze: Am gasit pe net, o persoana care iubeste foarte mult trandafirii si are o gradina cu flori impresionanta. El a postat pe internet(in limba engleza), o modalitate mai neconventionala si mai deosebita de inmultire a butasilor de trandafir. La inceputul articolului Kris ne spune cam asa: "- Înmulțire trandafirilor, cu ajutorul butașilor este usoara...secretul reusitei... sunt cartofi! Înainte de plantarea butașilor, împinge capătul de jos al butasului într-un cartof obisnuit. Cartoful pastreaza umezeala constanta in jurul butașilor, pana ce acestia se dezvolta radacini. Pare o nebunie... dar toti trandafirii din gradina i-am obtinut folosind metoda aceasta, deci este o dovadă că funcționează. Încercați si voi și să ne spuneti cum v-ati descurcat." Pasul 1 Cautati in gradina voastra un loc mai ferit, care este cat mai umbros, pe toata perioada zilei. Sapati un șanț sau o groapa, adanca de aproximativ 15 cm. In groapa puneti nisip fin aproximativ 5-6 cm. Pasul 2 Se alege o tulpina de la un trandafir - de grosimea unui creion - pe care doriți să o inmultiti. Lemnul trebuie sa fie cat mai drept(nu îndoit), maturizat(se spune ca un butas de trandafir este maturizat in momentul in care se poate rupe un spin de pe tulpina fara a se desprinda coaja sau sa se rupa spinul) și tulpina aleasa sa fie cat mai tanara(recomandat ar fi sa fie crescuta in anul respectiv). Pasul 3 Butasul trebuie sa aibe lungimea de aproximativ 23cm. Tăietura de la baza se face chiar sub un mugur(foarte important... viitoarea radacina a plantei se va forma din acel mugur de la baza). Apoi se îndepărtează frunzele și spini din jumătatea de jos. Se pot lăsa doua frunze in partea cea mai de sus, dar eu am indepartat toate frunzele de pe butasi mei. (4) Se introduce butasul impreuna cu cartoful in groapa anterior amenajata si se urmareste ca viitoarea planta sa fie acoperita cu pamant doar de două-treimi, asigurându-vă că baza, care este in acest caz o reprezinta cartoful, este bine ingropata în nisipul fin. Nisipul din jurul cartofului, trebuie presat cu grija pentru a nu lasa goluri de aer pe langa acesta. La nivelul solului butasul trebuie sa ramana descoperit aroximativ 12-15cm. Pasul 5
Peste nisip se pune pamant special pentru flori, sau pamant cat mai "gras" de culoare neagra, bogat in nutrienti, eventual daca aveti la indemana pamant amestecat cu gunoi de la animale. Se lucreaza cu grija la aceasta etapa pentru a nu deteriora butași. Păstrați umed pamantul din jurul butasilor, pe tot parcursul verii. Deja in noiembrie ar fi trebuit să aveti butasi cu radacina care sa fie gata pentru transplantare. Da-ti va rog frumos cate un like pe pagina de Facebook...am nevoie de 30 de like-uri. Multumesc!
|
Atentie!!!!In coloana de mai jos o sa gasiti cuvinte si expresii care va ajuta in cautarile voastre, de a gasi cat mai repede ceea ce va intereseaza! Arhiva
March 2015
Tags
All
|