Este o plantă erbacee, perenă. Este adesea folosită în alimentație, și are proprietăți curative. 
Poate atinge înălțimea de 30 - 50 cm. Are 2 frunze eliptic-lanceolate și lung pețiolate. Tipul de fruct este achenă. Are un puternic miros de usturoi. Este răspâdită în păduri, la umbra marilor copaci. Înflorește în perioada aprilie - iunie. Leurda este răspândită în toată Euroasia, în special estul Europei și Caucaz. 
Detergent natural pentru curatenia de primavara 

Se mai numeste si aiurda, usturoita, usturoi salbatic, usturoi de padure ori usturoiul ursului. Ii place in mod deosebit semiumbra din padurile noastre, unde asterne adevarate covoare de un verde deschis in luna martie, ori la inceputul lui aprilie. Este o planta prin excelenta europeana, care nu s-a lasat pana acum aclimatizata cu succes pe alt continent. In schimb, in toata Europa, de la nord la sud, aceasta planta salbatica este bine cunoscuta ca leac din timpuri imemoriale. Descoperirile arheologice arata ca celtii o foloseau in scopuri medicinale si rituale de acum mai bine de 3000 de ani. Dacii numeau leurda "aibuta" (ai = usturoi) si o foloseau pentru bolile rinichilor si ca depurativ. Medicul grec Dioscoride prescria acum doua milenii leurda ca detoxifiant de primavara, pentru curatarea sangelui, a plamanilor si a tractului digestiv, la fel ca si medicii din Imperiul Roman. Din evul mediu si pana in zilele noastre, "stafeta" studiului si a folosirii leurdei in scopuri medicinale au preluat-o aproape in exclusivitate germanii, care au descris-o in tratatele lor inca din anul 1562, pentru ca dupa... 430 de ani sa o declare "Planta anului" (in 1992) si sa o faca astfel din nou cunoscuta in toata lumea. In prezent, leurda este considerata de cateva ori mai puternica in terapie decat mult galonatul usturoi, caruia numai in ultimele doua decenii i-au fost consacrate cateva sute de studii, care ii obiectiveaza eficienta in vindecare. Fata de usturoi, insa, leurda are o concentratie de principii active de cateva ori mai mare, iar efectele sale vindecatoare sunt - vom vedea - pe masura. Asadar, in cele ce urmeaza, sa cunoastem mai bine acest remediu de primavara:

Unde gasim leurda si cum o culegem

Leurda creste mai ales in padurile noastre rarite, unde are suficienta lumina si caldura, preferandu-le pe cele de stejar si de pin, care sunt mai deschise. Creste mai ales in Muntenia, in Transilvania si in sudul Moldovei. Este o planta inalta de 20-50 cm, cu frunze late, de un verde deschis imediat dupa rasarire (pe parcursul anului verdele devine mai inchis), cu flori albe si delicate. Este foarte usor de recunoscut dupa miros, care este practic identic cu cel al usturoiului, cu care este inrudita, asa cum o arata si denumirile stiintifice ale celor doua: leurda este Allium ursinum, in timp ce numele latin al usturoiului este Allium sativum.
De la leurda se culeg frunzele si, mult mai rar, bulbul. Frunzele se taie primavara devreme, in martie-aprilie, inainte ca planta sa infloreasca, si apoi se prepara imediat ori se depoziteaza la rece, pentru ca altfel se altereaza foarte usor. Bulbul, desi este mai activ in unele boli, nu se recomanda a fi recoltat din flora spontana, deoarece leurda este o planta perena (rasare din bulb de la un an la altul) si prin recoltarea radacinii sale, ea ar fi practic starpita foarte rapid de pe suprafetele unde este culeasa.

O vizitatoare fidela a site-lui meu mi-a atras atantia asupra unei mici greseli si al lipsei unor informatii despre Leustean...ca urmare a celor prezentate m-am gandit sa postez prezentarea Leusteanului si sa incepem cu inceputul:

Ce este Leusteanul dupa cei de la Wikipedia...

Leușteanul (Levisticum officinale) este o plantă perenă comestibilă, folosită drept condiment în supe și în alte feluri de mâncare. Planta poate crește până la înălțimi de 2 metri și are flori galbene.
Este o plantă mediteraneană, descoperită și folosită pentru prima dată ca aliment pe actualul teritoriu al Italiei. Principiile active pe care le conține au o puternică acțiune terapeutică asupra aparatului respirator, aparatului reno-urinar, sistemului endocrin și celui imunitar. Este un excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci când este consumat sistematic ca aliment, putând deveni, la nevoie și atunci când este dozat corespunzător, și un remediu eficient într-o multitudine de boli cum ar fi indigestia, dispepsia, litiaza renală, anorexia, colicile intestinale. Uleiul obținut din leuștean scade tensiunea și stimulează diureza.

Ceaiul preparat din semințe de leuștean liniștește rapid durerile de stomac. Putem spune, pe bună dreptate, că leușteanul este mai degrabă o plantă medicinală decât o simplă legătură de zarzavat.

Rădăcina leușteanului este pivotantă și de foarte mari dimensiuni, putând atinge lungimi de peste 1 metru. Tulpina este groasă, tubulară, înaltă de 2-3 metri. Frunzele sunt compuse, dublu sectate, cu marginea foliolelor dințata. În plină vară, leușteanul înflorește, dând naștere unor flori compuse în forma unor umbrele, de culoare galbenă, din care se vor forma semințele.

Deși provine din regiunile mai calde, leușteanul s-a adaptat de minune în România. Nu este deloc o plantă pretențioasă, rezistă atât la căldură excesivă, cât și la îngheț. Este o plantă perenă, iar atunci când este cultivată în gradină, trăiește în medie 7-10 ani. Leușteanul crește pe soluri grele și reci, spre deosebire de rudele sale care le preferă pe cele nisipoase și calde. 

Totul despre plantarea de vita de vie

Desi simpla la prima vedere, plantarea reclama raspunsuri exacte la intrebarile: “ce”, “cand” si “cum” plantam vita de vie.

Ce tip de vita de vie plantam? 

Este necesar sa acordam prioritate soiurilor de vita de vie prevazute pentru podgoria si centrul viticol respectiv si sa preferam chiar clonele omologate in tara noastra pentru fiecare soi in parte.

In toate cazurile, se impune ca materialul saditor viticol sa prezinte calitati tehnice, prevazute prin standardul de stat in vigoare, adica sa aiba cel putin doua radacini principale, o sudura circulara, lungimea corditei maturate de cel putin 15 cm lungime, iar portaltoiul sa nu detina portiuni necrozate.
In viitor, o atentie deosebita va fi acordata folosirii materialului saditor viticol liberde virusuri, de cancerul bacterian si de bolile lemnului, care, dupa plantare, nu pot fi combatute in mod eficient. 

Vita de vie plantata pe langa casa poate fi pe tulpini joase sau pe tulpini semiinalte si inalte.

Vita de vie condusa clasic, adica pe tulpini joase (reduse la simpla buturuga) se cultiva in zonele unde temperaturile din timpul iernii scad sub -20...22 grade Celsius, fiind necesara protejarea prin ingropare in timpul iernii.

Vita de vie cu tulpini semiinalte (0,7 m) si inalte (1-1,5 m) se pot cultiva in zonele unde temperatura  din timpul iernii nu scade sub limita de rezistenta, in general de -18...20 grade Celsius.

Lucrari ce se aplica dupa plantarea vitei de vie joase

Mobilizarea solului 
Dupa plantare, se recomanda sa se faca o maruntire a pamantului la adancimea de 18-20 cm, cu sapa sau prin aratura. In timpul verii mobilizarea superficiala a solului consta in efectuarea prasisului cu sapa sau cu prasitoarea, ori de cate ori este nevoie pentru distrugerea buruienilor. Afanarea si mobilizarea solului se face pe o adancitura de 6-8 cm.

Controlul aparitiei si cresterii lastarilor de vita de vie
La circa 2-3 saptamani dupa plantare, daca lastarii nu apar uniform si in masa la suprafata solului, se desfac musuroaiele, numai cu mana introdusa la baza musuroiului si corditei, lasand pamantul sa cada in bucati mici intre degete, dupa care musuroaiele se refac.

Altoirile reusesc in proportie de 85-90%. De obicei, altoirile se fac de la mijlocul lui august pana pe la inceputul lui septembrie, astfel, in cele mai multe cazuri, mugurii vor iesi abia primavara.

Altoirea de sfarsit de vara, pas cu pas

1. Trebuie sa ne hotaram ce anume vrem sa altoim. Pomul care va fi altoit, trebuie udat din abundenta (timp de doua saptamani, tot a doua zi, va fi stropit aproximativ o ora). Aceasta udare este necesara pentru o buna circulatie a sevei, ceea ce ne va ajuta la desprinderea usoara a cojii de pe tulpina.

2. Alegerea acelui soi pe care dorim sa il folosim ca altoi.

3. Pregatirea crengii care va fi altoita. Aceasta poate fi cumparata sau ceruta de la cunostinte. Daca o procuram de la cunostinte, sa fim atenti ca pomul de la care provine sa fie puternic, viabil, sa nu aibe urme de imbolnaviri pentru a nu infecta pomii nostri.
Sa alegem ramura corespunzatoare. In fiecare gradina apelam la uneltele folosite acolo. Pentru altoire folosim foarfecele proprietarului pentru a preveni infectarea cu virusi. Sa alegem intotdeauna ramuri tinere! Nu sunt indicate nici ramurile prea puternice dar nici cele slabe.
4. De pe ramura taiata, indepartam mladitele din varf si frunzele. Lasam aproximativ 1 cm din codita frunzei (aceasta, mai tarziu, isi va avea rolul ei). Aceasta va putea fi pastrata, impachetata in hartie de ziar umezita si pusa in punga, in frigider, timp de doua saptamani.

Aveti nevoie de o gradina suficient de mare si daca este posibil cu cat mai mult soare, pomii fructiferi sunt solutia ideala pentru amenajarea unui colt verde unde vara puteti lua masa linistit aimpreuna cu familia. pentru a avea umbra suficienta si cateva fructe nu este cazul sa va ganditi la plantarea unei livezi, de cele mai multe ori 3-4 pomi sunt mai mult decat suficienti pentru infinta acel colt verde.

Ar fi bine sa alegeti pomi din mai multe specii, care au roade in lunii diferite, incepeti cu un cires timpuriu(ciresul de mai) si terminati cu un par care da roadele toamna tarziu, in acest fel va bucurati de fructe pe o perioada mai lunga din an. Inainte de toate, trebuie sa tineti cont de conditiile de clima si altitudine din zona respectiva. Temperatura poate influenta negativ roadele pomilor fructiferi. Exista specii care cresc in zonele din sud, in Dobrogea si Baragan, asa cum sunt caisul, piersicul, smochinul. La deal, acolo unde temperaturile sunt mai scazute, cel mai bine cresc prunul, marul si parul.

Un sfat: tineti cont si de specificul zonei, cel mai bine este sa observati ce pomi au vecinii dumneavoastra, eventual sa ii intrebati daca au avut probleme cu ingheturile, cu seceta sau cu aparitia unor boli sau daunatori. In acest fel o sa reusiti sa evitati ulterioare probleme.