In primul rand, biodiversitatea tine atat de marea capacitate a naturii de a se adapta la conditii foarte variate cat si de implicarea omului.
Daca prima conditie, capacitatea vietii de a se adapta la conditii variate, nu poate fi pusa la indoiala, implicarea omului, rolul lui, ca factor al biodiversitatii este mai putin clar.
Lucru care este doar partial adevarat. Omul nu poate fi desprins din natura, la fel cum nici plantele sau animalele nu pot fi desprinse din natura. De-a lungul timpului, in intreaga istorie a omenirii, si chiar inainte de aparitia omului, au existat cazuri in care o specie de animale a patruns accidental intr-un habitat strain. Dar, acest lucru nu a facut ca habitatul respectiv sa devina unul ne-natural, ci doar unul (temporar) dezechilibrat.
Unul din modurile prin care mentine echilibrul in natura este selectia naturala. Cand o specie nu este adaptata unui habitat, ea dispare, cel putin in acel habitat.
De-a lungul timpului, selectia naturala a functionat cu fiecare specie, cu fiecare generatie de urmasi. Orice nou individ a trebuit sa dea dovada de anumite capacitati ca sa poata supravietui si sa-si transmita genele generatiei urmatoare.
Omul a urmat modelul naturii si a aplicat metoda pe care o denumim “selectie artificiala“. Spre deosebire de selectia naturala, selectia artificiala era folosita pentru a obtine soiuri/rase utile oamenilor.
Cea mai mare deosebire dintre selectia naturala si cea practicata de oameni este aceea ca, in natura, un organism odata ce se dovedeste apt sa se reproduca se poate reproduce cu orice alt organism din specia sa, fie ca este sau nu asemanator cu el. Daca, de exemplu, intr-o anumita regiune apare un cal salbatic cu blana foarte inchisa la culoare, iar acesta devine mascul dominant, el se va imperechia cu toate femelele din turma sa, indiferent de culoarea lor.
Crescatorul de cai, insa, poate sa vrea sa perpetueze culoarea inchisa a armasarului sau si il va imperechia preponderent cu femele cat mai inchise la culoare. In cateva generatii, cu multa munca si selectand atent urmasii, se poate obtine o rasa noua.
De aceea, animalele domestice pot sa aiba o variatie fenotipica imensa – de exemplu exista peste 300 de rase de caini, variind de la caini de talia unei pisici, pana la cei cat un vitel. In natura, speciile salbatice nu poseda o astfel de varietate fenotipica, ci doar zestre genetica cu atat mai dezvoltata cu cat specia este mai numeroasa.
Acum, trebuie sa mai spun ca exista si o selectie ne-naturala:
Daca vorbim despre selectia naturala, suntem inclinati sa credem ca selectia artificiala este opusul acesteia. E si firesc. Naturalul este opusul artificialului.
Dar, ca in multe alte cazuri, lucrurile nu stau tocmai asa.
Cel putin pana la revolutia industriala, selectia facuta de om, era una naturala. Mai corect ar fi termenul de selectie umana, dar s-ar intelege ca e vorba de selectarea oamenilor, asa ca nu-l vom folosi. Ramanem la termenul de selectie artificiala si subliniem ca aceasta nu se opune naturii. Selectam un organism sau altul, cautand o calitate sau alta, dar folosind principiile naturii si supunandu-ne (voit sau nu) legilor sale.
Poate ca ne plac nemaipomenit de mult florile mari si intens colorate ale nalbei care a inflorit asta-vara in gradina noastra, dar daca ele sunt sterile, nu produc seminte, nu avem ce selecta…nu avem ce folosi ca baza pentru urmatoarele incrucisari…
Asadar selectia artificiala este sau... era, tot o selectie naturala, dar infaptuita cu interventia omului.
In era industriala, odata cu Revolutia verde, a aparut selectia ne-naturala sau antinaturala si acesta este tipul de selectie care se opune selectiei naturale.
De ce anti-naturala?
Pentru ca nu mai se supune legilor naturii. Putem obtine o planta sterila, dar putem sa o clonam pentru cercetarile noastre. De fapt, asta se petrece deja pe scara larga in cazul organismelor modificate genetic. Putem cultiva hectare intregi,putem obtine tone si tone de seminte, daca le cultivam, din acestea nu vor mai rasari alte plante. Sunt seminte sterile, iar aceasta “calitate” de neconceput pentru taranii de alta data, a fost adaugata in mod voit, prin tehnici ne-naturale.
Dar nu despre organismele modificate genetic doresc eu sa vorbesc aici, ci despre procesul de selectare a unor organisme pe care care natura nu le-a validat:
Sa presupunem ca, prin polenizari incrucisate repetate, am obtinut un soi de rosii extrem de productiv, Sau cu rosii extrem de rezistente la transport. Sau intens colorate… DAR acest soi este foarte firav. Il plantam in gradina si in cateva zile devine tinta preferata a tuturor daunatorilor posibili si imposibili.
Ce s-ar fi intamplat in conditii normale, fara armele stiintei moderne? Plantele ar fi murit, si chiar daca ar fi supravietuit cateva, taranul ar fi renuntat la ele sau ar fi incercat sa le incruciseze din nou, pentru a obtine soiuri mai rezistente. Soiul initial, cel productiv dar foarte firav ar fi disparut sau ar fi fost modificat in timp.
Ce se intampla acum? Cultivatorii moderni se orienteaza mai ales catre o anumita calitate a plantei, cum ar fi productivitatea si/sau rezistenta la transport, in detrimentul altor insusiri. Ei nu mai privesc planta ca un intreg, ca un organism de sine statator ci ca pe o rotita in lantul de productie. Care poate fi impulsionata. Sunt daunatori? Nicio problema, avem atatea si atatea cai chimice de atac. Asa ca soiul firav, pe care natura l-ar fi eliminat, rezista.
Cu ce costuri, asta e mai putin important pentru producator.
Biodiversitatea este cartea castigatoare a oricarei gradini de permacultura. Sunt gradini ce gazduiesc sute de varietati de plante. Am intalnit un exemplu de gradina cu sase sute de varietati de pomi fructiferi.
Ceea ce e important pentru a obtine mult disputata armonie cu natura, este sa tinem cont de urmatorul lucru:
In mod obisnuit, in procesul de selectie, ultimul cuvant il are natura. Omul propune, natura valideaza. Selectia cea mai benefica lasa natura sa decida.
Selectia ne-naturala care se poate defini astfel:
Orice selectie care, folosind tehnologiile moderne, forteaza natura sa accepte un soi sau o rasa ne-adaptata, impiedicand-o sa realizeze selectia naturala este o selectie ne-naturala sau selectie anti-naturala.
Am facut o distinctie intre selectia artificiala benefica si selectia ne-naturala. Voi accentua aceasta diferenta afirmand ca este vorba de o selectie morala pe care o putem numi si ameliorare, deoarece ea duce in final la o imbunatatire reala a soiurilor supuse selectionarii si o selectie imorala, care urmareste doar indeplinirea unor criterii economice, de cele mai multe ori in detrimentul naturii.
Daca este clar ca selectarea unui soi de… sa zicem morcov… cu radacini foarte bogate in substante active este benefica, macar pentru consum, este mai putin clar de ce selectarea aceluiasi morcov ar putea fi imorala.
Aici intervin mai multe aspecte: unul este acela ca, pentru a fi cu adevarat un soi valoros, soiul obtinut trebuie sa fie apt sa supravietuiasca in conditiile in care a fost obtinut, fara sa fie nevoie de interventia “armamentului greu” aflat la dispozitia agriculturii moderne.
Daca soiul nou creat are o productie mirabolizanta, o culoare nemaipomenit de frumoasa, dar nu se poate cultiva fara a folosi ierbicide, pesticide, ingrasaminte cu nemiluita… ei bine, aceasta este calea cea mai grea de a fi productivi si cea mai nefericita pentru noi cosumatorii.
Articol preluat de pe:http://introducereinpermacultura.wordpress.com